| Graiul Românesc |
Societatea Română de Ajutor şi Cultură “Graiul Românesc” din Windsor are o pagină de istorie care merită să fie
cunoscută de către toţi românii de pe aceste meleaguri şi chiar de către cei din ţară. Ea a fost înfinţată în anul 1929 la 26
Septembrie din iniţiativa unui grup de 5 membri fondatori Sofron Cânja, John Cosma, Theodore Anghel, John Aldea şi
George Nan devenit mai târziu preot al bisericii româneşti din localitate “Pogorârea Duhului Sfânt”. La această dată 29
Sep. 1929, societatea Graiul Românesc din Windsor devine membră a Uniunii şi Ligii Societăţilor Româneşti din
America, Cleveland Ohio. Fondată in 1902 la Cleveland , în anul 2002 a împlinit venerabila vârstă de 100 ani timp în
care prin cele 60 de filiale răspândite pe teritoriul Americii şi Canadei a dus o activitate susţinută de promovare a tot ceea
ce este românesc: cântece, obiceiuri, dansuri, dragoste de ţară de unde au plecat şi faţă de poporul din care s-au născut.
Din pricina depresiei economice, în anul 1935 Societatea Graiul Românesc din Windsor trece prin momente grele dar este
menţinută prin eforturile părintelui George Nan. În anul 1938, sub preşedinţia lui Vasile Melinte se sfinţesc drapelele
societăţii naşi fiind G Maraga si Gavrilă Dan. În anul 1945 Societatea ia avânt sub preşedinţia lui Nicolae Bogdan şi se
cumpără terenul situat la 2585 Seminole St. În anul 1946 Victor Moldovan pune piatra fundamentală, se sfinţeşte locul şi
începe construirea Casei Româneşti care este terminată şi sfinţită în anul 1948, preşedinte fiind atunci George Baciu. La
Casa Românească se ţineau acum şedinţele Societăţii, se serbau zilele naţionale româneşti, se jucau piese de teatru şi se
ţineau concerte. Era casa tuturor românilor din Windsor pentru că acolo se făceau nunţile şi toate petrecerile ca în familie.
Pe timpul construirii Catedralei Sf. Gheorghe din Windsor Societatea Graiul Românesc a oferit gratuit Casa Românească
pentru oficierea slujbelor religioase iar parohia ortodoxă Pogorârea Duhului Sfânt a folosit Casa Romănească pentru
banchetele sale aniversare. Din nefericire, în anul 1966 Casa Romănească a fost vândută, motivele şi justificarea pot
deveni subiectul unui alt articol. Acum Societatea Graiul Românesc îşi ţine şedinţele şi îşi organizează banchetele şi alte
manifestări culturale şi artistice în auditoriul Catedralei Ortodoxe Române Sf. Gheorghe. Iată cum se adevereşte
proverbul românesc “bine faci, bine găseşti”, iată o colaborare vrednică de toată lauda.
Printre momentele cele mai importante ale Societăţii Graiul Românesc menţionăm următoarele:
• În anul 1946 sub preşedinţia lui Victor Moldovan se înfinţează “Uniunea Jună”, primul club al tineretului afiliat
Uniunii şi Ligii.
• În anul 1947 participă la înfinţarea Comitetului Central al Societăţilor Aparţinând Uniunii şi Ligii din Michigan şi
Windsor unde activează şi în prezent.
• În anul 1950 găzduieşte Convenţia Uniunii şi Ligii.
• În anul 1954 aniversează 25 ani de la înfinţare.
• În anii 1959 şi 1964 găzduieşte Convenţiile Uniunii.
• În timpul celui de-al doilea război mondial face operă de caritate pentru Armata Canadiană.
• Ajută după puteri sinistraţii din România în urma inundaţiilor din anul 1970 şi a cutremurului din 1977.
• În anul 1979 sub preşedinţia lui John Cristescu autorul broşurii acestei organizaţii şi al Statutului Societăţii, se
serbează jubileul de aur, 50 ani de la înfinţare, fiind omagiaţi toţi membrii fondatori.
• În anul 2004 s-au sărbătorit 75 ani de existenţă a Graiului Romănesc.
• Societatea oferă anual burse elevilor şi studenţilor merituoşi, în limita posibilităţilor.
Pe lângă Societate funcţionează şi Reuniunea de Doamne care încă de la început şia adus şi îşi aduce o contribuţie
vrednică de toată cinstea asigurând succesul deplin al banchetelor aniversare.
Printre veteranii Societăţii din Windsor putem aminti pe dna Maria Ivanov şi Helen Vidican (1940) precum şi dna
Domnica Bodnaru (1929). În ultimii 10 ani preşedinţia a deţinut-o dl Mitch Oancea, membru al societăţii din anul 1979,
iar în prezent preşedinte este dl George Plantus. Dovada cea mai bună că Graiul Romănesc activează şi trăieşte indiferent
dacă grăieşte în limba Română sau Engleză este faptul că a fost iniţiatorul ultimului eveniment, “Balul Strugurilor”
despre care am scris în articolul precedent, a asigurat şi partea artistică a acestei întâlniri prin echipa de dansuri
Rapsodia, înfinţată şi condusă de Michelle Oancea fiica d-lui Mitch Oancea şi nepoata d-nei Dorothy Nicholson care este
membră activă cu responsabilităţi în această societate culturală din anul 1939.
Actualul preşedinte al Graiului Românesc, dl George Plantus, care ne-a topit inimile când a interpretat “Să-mi cânţi
cobzar bătrân” acompaniat de nepoata sa Doris Plantus la acordeon şi de tânărul Benjamin la vioară sunt membri ai
aceleiaşi organizaţii. Este vrednic de menţionat că dna Doris Plantus, deşi născută în America, este profesoară şi vorbeşte
foarte bine româneşte. Multe s-ar putea scrie despre această distinsă doamnă, ea ar putea trezi pe unii din cei mai nou
veniţi care par să uite limba noastră, se vede că încă nu i-a lovit dorul. Pe vremurile de tristă amintire îmi amintesc cum
stăteam pe plajă şi auzeam reclama vânzătorilor de gogoşi: “Ia gogoaşa neamule! Lovi-v-ar foamea!”. Aşa le zic eu celor
care încearcă să uite cine suntem şi de unde am venit, “Lovi-v-ar dorul!”.
Închei cu o nota optimistă şi anume, am constatat că la acest eveniment, Balul Strugurilor, cele trei societăţi culturale din
Windsor: Graiul Romanesc, Luceafărul şi Satul Românesc şi-au dat mâna şi au contribuit fiecare cu ce a putut la reuşita
acestei întâlniri.
Doresc acestui început promiţător, viaţa lungă.
Unde-i unul nu-i putere, la nevoi şi la durere
Unde-s mulţi puterea creşte şi duşmanul nu sporeşte
Merită menţionat că dintotdeauna imnul românilor canadieni şi americani membri ai Graiului Românesc a fost “Pe-al
nostru steag e scris Unire!”
Maria Mihălceanu, Windsor
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
